Ferosiliciul este un aliaj crucial utilizat în producția de oțel și alte metale. Este compus din fier și siliciu, cu cantități variate de alte elemente, cum ar fi mangan și carbon. Procesul de fabricare a ferosiliciului presupune reducerea cuarțului (dioxid de siliciu) cu cocs (carbon) în prezența fierului. Acest proces necesită temperaturi ridicate și consumă multă energie, făcând prețurile materiilor prime un factor semnificativ în determinarea costului total de producție al ferosiliciului.

Ferosiliciul este utilizat pe scară largă în industria siderurgică, industria turnătoriei și alte producții industriale. Ei consumă mai mult de 90% din ferosiliciu. Dintre diferitele grade de ferosiliciu, 75% ferosiliciu este cel mai utilizat. În industria siderurgică, se consumă aproximativ 3-5 kg ​​75% ferosiliciu pentru fiecare tonă de oțel produsă.

Nitrura de ferrosiliciu și nitrura de siliciu sună ca două produse foarte asemănătoare, dar, de fapt, sunt fundamental diferite. Acest articol va explica diferența dintre cele două din unghiuri diferite.

Feromolibdenul este un feroaliaj format din fier și molibden. Este produs prin topirea unui amestec de concentrat de molibden și concentrat de fier într-un cuptor. Feromolibdenul este un aliaj versatil care poate fi utilizat într-o varietate de aplicații în diferite industrii.

Aliajele wolfram-fier se referă de obicei la aliajele compuse din wolfram (W) și fier (Fe). În general, aliajele tungsten-fier sunt nemagnetice. Acest lucru se datorează faptului că tungstenul în sine este un metal nemagnetic, iar conținutul de fier din aliajele wolfram-fier este de obicei scăzut, ceea ce nu poate conferi aliajului un magnetism semnificativ.

Titanul nu este magnetic. Acest lucru se datorează faptului că titanul are o structură cristalină fără electroni neperechi, care sunt necesari pentru ca un material să prezinte magnetism. Aceasta înseamnă că titanul nu interacționează cu câmpurile magnetice și este considerat un material diamagnetic.